Unde duc problemele de atasament din copilarie?

Fiecare om are nevoie sa fie iubit, respectat, apreciat, dar atunci cand cere mai mult decat ofera sau cand are un comportament acaparant pot aparea probleme in cuplu. Cauzele instabilitatii, neincrederii, geloziei si posesivitatii dintr-o relatie au radacini inca din copilarie, avand legatura cu un atasament deficitar.

Cand se formeaza atasamentele?

Povestea atasamentului incepe inca din momentul in care fiinta apare pe lume, fiind o legatura emotionala puternica pe care copilul o are cu mama, cu tatal sau cu ingrijitorii sai principali. A pierde aceasta legatura sau a o intrerupe poate afecta emotional si psihologic un copil, avand un impact asupra relatiilor sale viitoare.

Specialistii spun ca primii doi ani din viata unei persoane sunt cei mai importanti pentru formarea atasamentelor. In aceasta perioada, copiii dezvolta un model propriu prin intermediul caruia percep relatiile si modul cum functioneaza acestea, iar acest model le influenteaza increderea in sine, in ceilalti si interactiunea cu cei din jur.

Atasamentele se dezvolta de-a lungul vietii, dar o importanta deosebita o are fundatia din copilarie, peste care se poate construi intr-un mod sanatos sau nesanatos, dupa caz. Aceasta baza il ajuta pe copil sa exploreze, sa invete si sa relationeze, oferindu-i motivatia, oportunitatea si bunastarea pentru a face toate aceste lucruri.

Atasament sanatos si atasament nesanatos

Prin atasament sanatos se intelege o legatura emotionala puternica si reciproca formata intre copil si ingrijitorul sau principal (mama, tata, alte persoane) si poate incepe chiar din uterul mamei. Un atasament sigur este atunci cand nevoile fizice si emotionale ale copilului sunt satisfacute de catre ingrijitorul sau. In acest fel, copilul isi dezvolta capacitatea de a iubi, empatia, increderea in sine si va invata sa-si inhibe agresivitatea.

Ideal este ca fiecare persoana sa beneficieze de un atasament sigur, dar sunt probleme ce pot cauza un atasament nesigur, si anume: pierderea unuia dintre parinti, divortul, neglijenta fizica si emotionala, abuz verbal, fizic sau sexual, experiente traumatizante, depresie materna, dependenta mamei de substante nocive si alcool, lipsa de experienta si de maturitate a mamei.

Atasamentul sigur, baza unor relatii sanatoase

John Bowlby, un psiholog britanic, a descris teoria atasamentului drept „o conexiune psihologica de durata intre fiintele umane”, explicand ca experientele din copilarie influenteaza decisiv dezvoltarea si comportamentul adultilor. In cazul adultilor, tipurile de atasament se refera la relatiile romantice.

Copiii cu un tip de atasament sigur il considera pe parinte un stalp de siguranta in viata lor si prind curaj sa exploreze lumea pe cont propriu, sunt mai empatici, mai putin agresivi, mai maturi si mai putin galagiosi fata de alti copii.

In etapa adulta, aceste persoane vor avea o stima de sine crescuta, isi vor impartasi sentimentele in mod deschis, vor construi relatii durabile si de incredere, se vor conecta cu partenerul, oferindu-i acestuia libertate, incredere, iubire.

Atasamentul nesigur-anxios duce la relatii pline de indoieli si gelozie

Sunt copii care au un stil de atasament anxios-nesigur. Acestia cauta in permanenta sa se simta in siguranta, agatandu-se de parinti. Adultii cu un astfel de atasament se vor indoi de partener, vor avea o teama constanta ca vor fi parasiti, vor fi gelosi si posesivi. In acelasi timp, isi vor idolatriza partenerul si vor avea nevoie sa li se dea asigurari ca sunt iubiti.

Aceste persoane simt nevoia ca partenerii sa le completeze si sa le salveze, iar in momentul in care sunt macinate de nesiguranta, vor actiona cu impulsivitate, interpretand actiunile partenerilor sau lipsa actiunilor acestora drept o afirmare a fricilor lor.

Persoanele cu atasament nesigur-evitant tind sa prefere relatiile pasagere

Copiii care au dezvoltat un atasament evitant au tendinta sa-si evite parintii si nu manifesta o preferinta anume intre acestia si persoanele straine. Cand cresc, aceste persoane au adesea probleme in cuplu, investind putine sentimente in relatiile romantice sau sociale si dificultati in a-si impartasi sentimentele sau gandurile cu cei apropiati. In acelasi timp, nu le vor putea oferi partenerilor sprijinul de care acestia au nevoie. De aceea, vor avea probleme in relatii, evitand intimitatea si preferand relatiile sexuale pasagere si superficiale.

Cu atasament nesigur-ambivalent atragi persoane nepotrivite

Un atasament nesigur-ambivalent ii face pe copii sa fie suspiciosi. Ei se intristeaza cand parintele lipseste si nu se linistesc nici cand acesta se intoarce. Specialistii spun ca acest atasament este asociat cu o disponibilitate scazuta a mamei in fata nevoilor copilului. Copiii resping confortul oferit de parinti si manifesta chiar agresiune fata de acestia. Ei cauta atentie, dar, avand nevoi emotionale mari, simt ca niciodata nu primesc suficienta.

Adultii cu un astfel de atasament manifesta o reticenta in a se apropia de ceilalti, astfel ca nu vor construi relatii solide si vor trece prin mai multe despartiri. Se poate intampla ca aceste persoane sa intre in relatii cu persoane nepotrivite si sa fie dezamagite si nemultumite.

Cum tratezi problemele de atasament ca adult?

Daca ai identificat un tipar de atasament nesigur, ce te afecteaza atat pe tine, cat si relatia ta, vestea buna este ca poti face tranzitia catre un atasament sigur, prin diverse metode:

Informeaza-te despre teoria atasamentului – poti citi carti de dezvoltare personala sau din sfera psihologiei/cunoasterii de sine, iar in acest fel vei intelege unde te situezi si ce ai de facut pentru a corecta obiceiurile nocive formate inca din copilarie.

Sedinte de psihoterapie individuala – psihoterapeutul te poate ajuta sa analizezi experientele din copilarie, sa identifici tiparele relationale si sa dezvolti noi moduri de a relationa, bucurandu-te astfel de relatii mai sanatoase.

Comunica deschis cu partenerul – da-i voie partenerului tau sa-ti cunoasca emotiile, trairile si fricile si discutati deschis despre acestea, renuntand la acele „ziduri de aparare” pe care ti le-ai creat in timp. Comunicarea se face cu grija, empatie, rabdare si incredere, astfel incat sa nu-l ranesti pe partener si sa acorzi atentie si trairilor si nevoilor sale.

Mergi la terapie de cuplu – daca si tu, si partenerul aveti un tipar de atasament nesigur, puteti merge impreuna la terapie de cuplu, ce va poate ajuta sa va simtiti mai in siguranta impreuna si sa va depasiti problemele.

In concluzie, stilul de atasament din copilarie influenteaza modul in care adultul relationeaza, cum isi alege partenerul, cum se implica in relatie, cum face fata problemelor din cuplu si despartirilor. Este recomandat sa identifici propriul stil de atasament, pentru a intelege plusurile si minusurile cu care intri intr-o relatie. Odata constientizat stilul de atasament, poti lucra cu propria persoana, dezvoltand abilitati astfel incat sa formezi un stil de atasament mai sigur.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul oferit de Andra Zaharia, Psihoterapeut integrativ in cadrul Hilio.com.